Alegere rațională (teoria deciziilor)

Alegerea rațională — este un proces de luare a deciziei prin care subiectul (persoana care ia decizia — PLD) alege varianta care corespunde cel mai bine preferințelor, obiectivelor și constrângerilor sale individuale. Conceptul alegerii raționale se bazează pe presupunerea că subiectul se comportă în mod rezonabil și consecvent atunci când compară și selectează alternative.

Caracterizare generală

Teoria alegerii raționale susține că orice persoană care ia o decizie posedă:

• un sistem de preferințe care permite compararea alternativelor;
• capacitatea de a lua decizii intern coerente;
• tendința de a alege varianta pe care o consideră cea mai bună.

În cel mai simplu caz, alegerea rațională înseamnă preferința pentru acea alternativă care oferă cea mai mare utilitate sau beneficiu conform sistemului subiectiv de valori.

Axiomele raționalității

Raționalitatea în teoria luării deciziilor este adesea definită prin îndeplinirea următoarelor axiome:

• Completitudinea — oricare două alternative sunt comparabile (A este preferată față de B, B este preferată față de A sau sunt echivalente);
• Tranzitivitatea — dacă A este preferată față de B, iar B este preferată față de C, atunci A este preferată față de C;
• Independența față de alternativele irelevante — alegerea dintre A și B nu trebuie să depindă de prezența altor alternative;
• Continuitatea — preferințele se mențin la modificări nesemnificative ale parametrilor.

Raționalitatea individuală

Raționalitatea individuală presupune subiectivitatea alegerii. Diferiți PLD pot evalua în mod diferit aceleași variante, datorită diferențelor de obiective, atitudini, experiență și informații disponibile. Totodată, comportamentul rațional nu exclude utilizarea intuiției, a euristicilor și a evaluărilor calitative, dacă acestea corespund logicii și consecvenței raționamentului subiectului.

Raționalitate limitată

În practică, comportamentul PLD se abate adesea de la modelele ideale de raționalitate din cauza:

• incompletitudinii sau impreciziei informației;
• timpului limitat pentru luarea deciziei;
• distorsiunilor cognitive;
• factorilor psihologici și emoționali.

Asemenea abateri sunt studiate în cadrul conceptului de raționalitate limitată (bounded rationality), propus de Herbert Simon. Conform acestui concept, individul nu urmărește maximizarea, ci atingerea unui rezultat „suficient de bun" (principiul satisfacției).

Alegerea rațională și optimalitatea

Deși alegerea rațională este adesea identificată cu cea optimală, între ele există o diferență:

• Alegerea optimală se bazează pe criterii obiective și modele riguroase de evaluare;
• Alegerea rațională este o alegere justificată subiectiv, conformă logicii interne a PLD, chiar dacă nu este optimală după criterii formale.

Alegerea rațională în colectiv

În problemele de luare colectivă a deciziilor, agregarea preferințelor raționale individuale poate să nu conducă la o alegere colectivă rațională. Aceasta este determinată, în particular, de teorema lui Arrow, conform căreia nu există o procedură ideală de alegere colectivă care să satisfacă toate criteriile de raționalitate.

Aplicații

Modelul alegerii raționale este utilizat în diverse discipline:

• Economie — teoria comportamentului consumatorului, alegerea în condiții de resurse limitate;
• Știință politică — analiza comportamentului alegătorilor și al actorilor politici;
• Sociologie — explicarea normelor sociale și a abaterilor;
• Psihologie — procese cognitive și mecanisme de luare a deciziilor;
• Management — fundamentarea deciziilor manageriale.

Vezi și

• Alegere optimală
• Teoria utilității
• Luarea deciziilor
• Distorsiuni cognitive
• Alegere colectivă