Alegere (luarea deciziilor)

Alegerea — este procesul de preferare a unor alternative dintr-o mulțime de altele sau de renunțare la anumite variante în favoarea altora. Alegerea poate fi atât conștientă și rațională, cât și intuitivă sau impulsivă, în funcție de condiții, obiective și particularitățile subiectului care ia decizia.

Decizie și alegere

Termenul „decizie" este polisemantic și include următoarele interpretări:

• ca mulțime de alternative disponibile, luate în considerare de subiect;
• ca proces de căutare a variantei preferabile, incluzând analiza, compararea și evaluarea;
• ca rezultat al alegerii — alternativa concretă recunoscută ca cea mai bună;
• ca act managerial sau normativ, formalizat sub forma unui ordin, hotărâri, decizii judecătorești etc.

În esență, luarea deciziilor (engl. decision making) — este un tip specific de activitate intelectuală care presupune alegerea fundamentată a celei mai bune (sau acceptabile) variante (sau set de variante) dintre cele posibile, ținând cont de o multitudine de factori și constrângeri.

Formalizarea alegerii

În cadrul analizei sistemice, cercetării operaționale și teoriei deciziei, alegerea este interpretată ca o operație asupra mulțimii de alternative, al cărei rezultat este o submulțime de alternative selectate (admisibile, preferabile). În practică, cel mai adesea se alege o singură variantă, însă aceasta nu reprezintă o condiție obligatorie.

Procesul de alegere este strâns legat de optimizare — alegerea alternativei care maximizează sau minimizează o funcție obiectiv dată. Aceasta face din alegere un element central în teoriile eficienței, managementului și proiectării.

Condițiile alegerii

Alegerea se realizează în diverse condiții informaționale și operaționale, care determină caracterul metodelor aplicate:

• În condiții de certitudine — toți parametrii și consecințele sunt cunoscute. În acest caz se presupune că: sunt cunoscute toate alternativele posibile; consecințele fiecărei variante sunt determinate în mod univoc; nu există aleatorie sau variabilitate în reacțiile mediului la acțiunea aleasă.
• În condiții de risc — sunt cunoscute caracteristicile probabilistice ale rezultatelor. Sunt posibile mai multe rezultate ale fiecărei decizii; fiecare rezultat este asociat cu o anumită probabilitate; probabilitățile fie sunt cunoscute din date statistice, fie pot fi estimate în mod justificat (expertizat sau empiric).
• În condiții de incertitudine — lipsește informația suficientă pentru evaluarea rezultatelor și a probabilităților. În acest caz: lipsește informația fiabilă despre probabilități și consecințe; sunt posibile doar estimări aproximative, calitative sau de expertiză; comportamentul mediului este imprevizibil sau informația este insuficientă pentru construirea unui model formal.

Modurile alegerii

Modurile de alegere pot fi:

• unice — alegerea se face o singură dată;
• repetitive — decizii similare sunt luate de mai multe ori (de exemplu, în managementul operațional).

Criteriile de evaluare a alternativelor pot fi unidimensionale sau multicriteriale (cf. optimizare multicriterială), atât cantitative, cât și calitative.

Raționalitatea limitată

În practică, procesul de alegere se desfășoară adesea în condiții de:

• incompletitudine, contradicție sau nesiguranță a informației;
• cost ridicat al erorii;
• deficit de timp și resurse;
• capacități cognitive limitate ale omului.

Aceasta necesită atragerea competenței, intuiției, experienței practice, precum și utilizarea sistemelor automatizate de suport al deciziei și a metodelor de analiză rapidă.

Alegerea rațională și optimală

Alegerea rațională — este o alegere justificată subiectiv, realizată în conformitate cu sistemul de preferințe al factorului de decizie, chiar dacă nu toți parametrii problemei sunt formalizabili. Aceasta presupune:

• existența unei logici interne (de exemplu, tranzitivitatea și consistența preferințelor);
• posibilitatea aplicării procedurilor de excludere și compensare a criteriilor;
• luarea în considerare a evaluărilor individuale ale valorii și acceptabilității variantelor.

Alegerea optimală se realizează în cadrul modelelor formalizate, unde există:

• o funcție obiectiv clar definită;
• o mulțime determinată de alternative admisibile;
• criterii după care poate fi evaluată și comparată fiecare alternativă.

Alegerea colectivă

În multe probleme, deciziile sunt luate de grupuri de persoane (GP) — organe colegiale, jurii, comitete, consilii, alegători etc. În acest caz apare sarcina agregării preferințelor individuale într-o decizie colectivă.

În acest sens sunt necesare:

• proceduri formale de conciliere și vot;
• metode de realizare a compromisului;
• protecție împotriva manipulărilor și paradoxurilor alegerii colective (cf. paradoxul Arrow, teorema Condorcet etc.).

Discipline și domenii conexe

Aspectele suplimentare legate de alegere sunt examinate în detaliu în cadrul:

• Teoriei utilității — evaluarea alternativelor prin funcții de preferință;
• Teoriei jocurilor — alegerea strategiilor în condiții de interacțiune a intereselor;
• Analizei deciziilor — evaluarea deciziilor ținând cont de riscuri și incertitudine;
• Metodelor de suport al deciziei — algoritmizarea și automatizarea alegerii;
• Managementului riscurilor — alegerea cu luarea în considerare a evaluării și gestionării riscurilor;
• Distorsiunilor cognitive în luarea deciziilor — influența psihologiei și a percepției asupra luării deciziilor;

Vezi și

• Teoria deciziei
• Cercetarea operațională
• Optimizare
• Analiza sistemică